Se afișează postările cu eticheta pamant. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pamant. Afișați toate postările

marți, 21 iunie 2011

Solstițiu de vară

Pamantul executa atat o miscare anuala de revolutie in jurul Soarelui, cat si o miscare diurna de rotatie in jurul axei polilor terestri. Axa polilor Pamantului nu este constant perpendiculara pe planul orbitei Pamantului. Datorita acestui fenomen, cele 2 emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal in decurs de un an, fapt ce genereaza la latitudinile medii inegalitatea zilelor si a noptilor, precum si succesiunea anotimpurilor.

Dupa momentul solstitiului de vara, durata zilei va incepe sa scada, iar a noptii sa creasca, timp de 6 luni, pana la 21 decembrie, momentul solstitiului de iarna. In emisfera sudica a Pamantului fenomenul se deruleaza in sens invers.
Traditia solstitiului de varaAtotputernicia Soarelui de la solstitiu se celebreaza, la romani, prin focurile de Sanziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Incinsi cu brauri de pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri care ar fi sa vie.
Din cele mai vechi timpuri, solstitiul de vara a constituit un mare prilej de bucurie si sarbatoare, fiind legat de momentul strangerii recoltei. In timp, Noaptea de Sanziene- cum este denumita in folclorul romanesc - a devenit o serbare populara, cu caracter traditional, ce se desfasoara diferit in functie de tara respectiva si chiar de regiunea respectiva.
Sanzaienele – focurile magice Traditia si superstitiile au radacini stravechi, fiindca cea mai lunga zi a anului a fost considerata punct de balanta, de rascruce, de schimbare a anului, cand exista un anume moment in care toate stihiile stau in cumpana, o zi a absolutului inscrisa sub semnul focului care este simbolul soarelui.

Pentru aceasta in cinstea ei se aprindeau focuri uriase - replica terestra a soarelui, pe culmile dealurilor. Se credea ca cine va trece prin foc sau va sari peste el in aceasta noapte se va purifica si intregul an care urmeaza va fi aparat de duhurile rele, de boli, de molime si va fi fericit.

Traditia aceasta care exista si acum in tarile Europei Centrale si de Nord dateaza de secole, cu mult inaintea crestinismului.

Vechii celti serbau intre 20 si 23 iunie solstitiul, aducand in acest fel multumiri zeitei Litha care asigura fertilitate, bogatie, putere si ordine. Vechii germani, aprindeau focuri pe munte si rostogoleau la vale roti aprinse care simbolizau soarele si pe zeul lor Wotan, in acelasi timp ele avand rolul sa puna pe fuga spiritele rele.

joi, 25 februarie 2010

Ghiocei





Am vazut zilele astea o gradinuta in fata unei case plina de ghiocei si am fost fermecata de frumusetea si de simplitatea lor si m-am bucurat ca a venit primavara :)

Ghioceii sunt plante cu bulbi, originari din Europa si Asia. Au 2-3 frunze lungi si subtiri, de culoare verde inchis. Florile sunt albe si apar cate una la fiecare bulb, mai ales primavara devreme, dar uneori si pe la mijlocul sau sfarsitul iernii, lucru care face ca ghioceii sa fie primele plante cu bulb care infloresc. In unele zone ghioceii pot inflori chiar si de toamna tarziu. Cele trei petale franjurate, cu marginile verzi, din interiorul florii formeaza un fel de tub si se intercaleaza cu cele trei petale albe, mari.

Ghioceii arata cel mai bine si se dezvolta la fel de bine in conditii naturale, in zone putin umbrite. Ei pot fi plantati fie la intamplare, sau dupa un model serpuit, in borduri sau straturi de flori, sub arbusti, la marginea padurilor sau prin iarba, sub copacii din gradina. Chiar si cei de la oras se pot bucura de ghiocei, pentru ca ei pot fi cultivati cu succes si in ghivece.
Ghiocel cu nasu-n vant

Prima floare rasarita
pe un petic de pamant,
mic si-obraznic, ghiocelul
sta mereu
cu nasu-n vant.

Singurel cat tine ziua,
tot il mai treceau sudori
c-ar putea sa dea cu ochii,
cum, necum,
de alte flori.

Nu avea, ca sa se stie,
nevoie de companie!

Mai degraba-n cap sa-i cada,
reci ca el, flori de zapada!

Vreti sa stiti ce s-a-ntamplat?
Ghiocelul fu-ngropat,
dupa doar o zi de viata,
intr-un mic sicriu
de gheata.

Mai tarziu, e-adevarat,
soarele l-a inviat,
dar, de-atunci, parca de frica,
ochii nici nu-i
mai ridica...

Unii spun ca, intr-o zi,
c-o brandusa se-nsoti
si ca, lucru curios,
deveni foarte
sfios...

joi, 14 ianuarie 2010

Optimism




Pentru ca avem destule probleme in tara asta si pentru ca ne-am saturat de multe nu ne ramane decat sa fim optimisti pentru a putea merge mai departe :)

Optimismul nu e o doar o calitate a unor oameni, in general veseli si care cred ca lor le ies lucrurile intotdeauna. Optimismul e o abilitate care se invata.

Cei mai importanti optimisti sunt maratonisti. Ei nu se gandesc la nimic cand pornesc in cursa , nici macar la faptul ca maratonul este de 42 km, distanta buna ptr un cal. Un optimist niciodata nu renunta.

Cand esti optimist vezi pamantul rotund, copacii verzi, cerul albastru si copiii razand.

Pe un optimist nu trebuie sa-l ajuti nociodata. Si cand se ineaca are senzatia ca a luat o gura buna de aer.

Pentru optimisti ziaristii cei mai cinici nu reusesc decat sa mai aduca putina speranta. Cand se scrie despre tragedia nu stiu care intotdeauna un optimist gandeste ca in sfarsit incep lucrurile bune, s-au terminat alea rele…..

Exista un lucru rau si pentru optimist, chiar si pentru el timpul este limitat si de aceea nu are timp suficient pentru a schimba lumea , de a o face mai buna in totalitate……

Si un banc pe acesta tema:
Doi fratiori - unul pesimist si unul optimist. Cel optimist era evident mereu multumit de toate, cel pesimist se plangea de orice.
De craciun, parintii vor sa le dea o lectie de viata. In dimineata de craciun, copiii se repezesc sa vada cadourile sub brad. Pesimistul primise o bicicleta rosie superba. Incepe sa bombane nefericit:
- Da, o bicicleta! Pana invat sa ma dau... si pe urma o sa am o pana, o sa trebuiasca sa ii schimb cauciucul, o sa cad si o sa imi sparg capul, de ce a trebuit Mos Craciun sa imi distruga viata?! Tu, ce ai primit?
Optimistul primise o balega.
- Eu? Un calut. Trebuie sa fie pe aici, pe undeva!

duminică, 10 ianuarie 2010

Stelele de pe cer






Cerul înstelat sau cerul nocturn desemnează cerul vizibil în timpul nopţii. În astronomie desemnează cerul lipsit de nori vizibil în timpul nopţii.

Stelele pe care le vedem seara pe cer par a fi dispuse pe o gigantica sfera ce înconjoara pamantul. In realitate aceasta este doar o iluzie , pentru ca în realitate ele umplu spatiul cosmic
.

Constelatiile se împart si ele în mai multe tipuri. Astfel exista constelatii vizibile tot timpul anului (Ursa Mica, Ursa Mare, Dragonul), constelatii care par a rasari si apune (Orion, Gemenii, Leul), fiind vizibile doar în anumite anotimpuri, si constelatii invizibile datorita latitudinii de 45 grade in care ne aflam (Crucea Sudului, Centaurul).
De mici ne place sa privim cerul instelat si sa urmarim cate o stea mai luminoasa.
Cu timpul cred ca fiecare dintre noi a reusit sa cunoasca cateva stele cum ar fi Carul Mare si Carul Mic.

Un cer instelat este fascinant si atrage privirile ca un magnet si ne dorim parca sa aflam misterul ce se ascunde in fiecare stea.