Mizeria de pe strazi

O problema importanta pe care o avem noi romanii este mizeria care se gaseste pe toate strazile din tara precum si in spatiile verzi.

Principala cauza, pentru care tot mai multe deseuri sunt aruncate pe jos pe orice strada si in orice spatiu verde, este lipsa cosurilor de gunoi si a tomberoanelor. Am ajuns la acesta concluzie dupa ce de mai multe ori mi s-a intamplat sa am de aruncat un ambalaj sau o hartie cand eram pe strada si sa nu am unde, fiind nevoita sa merg mult timp cu deseul in mana pana cand gaseam un cos de gunoi sa il arunc. Am patit ca am ajuns pana acasa cu ambalajul pe care vroiam sa il arunc pentru ca nu am gasit nici un cos de gunoi pe drum.
Am vazut de mai multe ori oameni care aveau ceva de aruncat si care se uitau in stanga si in dreapta cautand un cos de gunoi si pentru ca nu il gaseau aruncau mizeria pe jos fara sa ii deranjeze acest lucru. La fel se intampla si cu gunoaiele care sunt lasate in spatiu verde dupa ce oamenii au faut cate un gratar si au baut cate o bere.
Este urat ca oamenii nu au respect de natura si de strazile pe care umbla, dar parerea mea este ca daca ar exista cate un cos de gunoi pe fiecare stalp de curent din oras precum si in spatiile verzi ar fi amenajate zone cu tomberoane multa lume nu ar mai arunca mizerea pe jos, iar strazile ar fi mult mai curate. Ar fi un impuls pentru fiecare om care vede un cos de gunoi sa arunce mizerea in el si nu pe jos.
Avand in vedere pe cate prostii strica cei de la conducere banii din bugetul de stat eu cred ca o suma de bani alocata pentru acesta problema nici nu ar fi mare lucru, sau poate ca inca nici un parlamentar nu are deschisa o fabrica de cosuri de gunoi unde sa profite de banii statului, pentru ca la noi numai asa se face cate ceva.

Fericirea nu se vinde în piaţă

Am gasit in Jurnalul National un interviu, cu Sebastian Papaiani, care mi-a placut mult asa ca o sa postez cateva fragmente din acest interviu.

Sebastian Papaiani: "Fericirea nu se vinde în piaţă"

Jurnalul Naţional: Jucaţi în "Secta femeilor" la Nottara, un spectacol aniversar care, de asemenea, v-a fost dedicat. A fost un moment special pentru dvs...
Sebastian Papaiani:
Gândul meu a fost în cu totul altă parte, nu la spectacolul aniversar, ci la spectacolul în sine. Şi am avut aceleaşi gânduri pe care le-am avut şi înaintea altor spectacole. Gânduri de teamă, de trac (...). Spectacolul este despre dorinţa de îmbogăţire care traversează pentru unii oameni un drum foarte păcătos, începând cu minciuna, cu furtul, cu înşelătoria. Se spune că, în faţa banilor, toţi suntem egali şi toţi suntem nebuni. Eu, Papaiani, nu sunt nebun. Nu cred ce spun ăştia, că toţi ne aplecăm în faţa banului. Eu nu mă aplec. Nu-mi trebuie. Am altceva în faţă căruia mă aplec. Sentimentul de iubire, bunul gând, prietenia. Astea sunt emoţionante. Banul este pentru mine un mijloc de trai. Un microb. O boală de care nu poţi scăpa şi nici nu te poţi trata, pentru că ai nevoie de el.

V-ar fi plăcut să fiţi bogat? Sau... mai bogat?
Poate... ca să dau şi altora. Sunt altruist. Sunt iubitor de oameni. Când ştii că fără ei nu poţi trăi. Şi ăsta este cel mai frumos lucru. Să iubeşti...

De unde aţi moştenit sensibilitatea aceasta?
De la viaţă, cred. Mai ales în perioada asta...

De ce mai ales în această perioadă?
Păi dacă muncesc şi încă nu ştiu cum am muncit. Eu am făcut teatru cu profesori care credeau în profesia asta. Profesia asta nu se făcea pentru bani. Şi nici atunci profesorii nu aveau salarii mari. Dar erau iubitori. Şi convingători. Făceau din teatru o fiinţă de care tu te apropiai cu sfinţenie.

Acum nu mai este aşa?
Nu cred. Pentru că se vorbeşte urât în scenă. Se înjură în altarul ăsta, unde actorul trebuie să se şteargă pe picioare înainte să de a intra. Eu aşa am învăţat. Şi probabil de aici mă sensibilizează când lucrurile sunt fuşerite. Dar probabil că sensibilitatea vine şi de la familia numeroasă pe care am avut-o şi care era mai mult compusă din fete. Ştiţi, omul se naşte puţin brutal. Se zbate când iese de acolo de unde iese, mama împinge cât poate ca să-l scoată, deci naşterea este dureroasă şi brutală. Şi, dacă îl creşti tot aşa, pe la 14 ani copilul ajunge la şcoala de corecţie. Dacă-l sensibilizezi explicându-i ce e bine şi ce e rău, atunci câştigi ceva. Dar poate pierzi altceva. Duritatea. Uneori trebuie să fii Titi Duru, cu toate că eu nu procedez aşa. Nu am împins niciodată pe nimeni ca să trec în faţă. Aşa am fost crescut. Eu nu pot spune Papaiani, Ionescu, Popescu, Dumitrescu au fost la meciul de fotbal. Eu zic Popescu, Ionescu, Dumitrescu şi cu mine am fost la meciul de fotbal. Nu mă pun în faţă niciodată. .......

Sunteţi credincios?
Sunt, de ce nu!? Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar trebuie să mă sprijin de ceva. Nu pot să cred că în lumea asta am fost făcut să fiu total independent de ce este în jurul meu. Nu sunt un habotnic. Am avut libertatea de a gândi, mi-e frică, sunt laş, am cam toate relele unui om normal, zic eu. Marele Moisil (n.r. ­ Grigore Moisil), sărmanul, când a fost întrebat dacă bea a spus... "daaa, beau". Era la radio. "Şi ce beţi?" "Coniac" "Şi cât beţi?" "Până mă îmbăt." "Cum, vă îmbătaţi?" "Daaa. Când beau, în mine se naşte un alt om, care şi el la rândul lui vrea să bea şi, uite aşa, bând toţi oamenii din mine, mă îmbăt şi eu."

Dumneavoastră beţi?
Beau. Mai mult bere. Beau de supărare câteodată, să uit. Este un fel de eschivă. Să nu mă mai gândesc la problema care m-a supărat.

Dar ce vă supără cel mai tare?
Minciuna. Nu mă puneţi în faţa unei minciuni, că nu ştiu s-o apăr. În clipa când mint, eu mă fac roşu la faţă. Eu nu am copiat în viaţa mea la şcoală, pentru că mă făceam roşu.

Sunteţi fericit?
În etape. Fericirea este ca mărţişorul. E mic şi, pentru persoana care-l primeşte, foarte preţios. Eu am fericiri de-astea mici, ca mărţişorul. Mă bucur de orice. Nu am o fericire de aici până înconjor pământul. Fericirea e făcută din bucăţele. Eşti fericit din nimicuri până la urmă. Cum e şi nevastă-mea. Îi dau un obiect cât de mic şi se bucură, îl pune în faţă să-l vadă lumea... Astea-s bucuriile. Dar nici n-am căutat-o, aşa, cu lumânarea. Fericirea nu se găseşte în piaţă, de vânzare. Nu m-am întrebat niciodată dacă sunt sau nu. Cred că fericirea ne-o facem, într-un fel, noi. Dar trebuie să vină un ceva peste tine, o nenorocire. Cât de bogat sau de sărac ai fi, boala nu te iartă. Cum suntem unii dintre noi, bolnavi de talent. Eu, oricâte medicamente am luat, nu m-am putut vindeca. Glumesc...

Rulouri cu sunca presata (sau melci aperitiv)

Un aperitiv rapid de facut, crocantel si rapid de mancat.

Avem nevoie de urmatoarele ingrediente:

* un pachet aluat frantuzesc
* 160 g branza philadelphia
* 100 g sunca presata

Mod de preparare:

Scoatem ingredientele din frigider cu cel putin 10 minute inainte de a ne apuca de lucru. Intindem aluatul si punem branza.

Cu ajutorul unui cutit intindem cat mai uniform branza pe foaia de aluat lasind un picut de spatiu pe margini, dupa care asezam feliutele de sunca taiate cat mai subtirel posibil, rulam foaia, nu prea strans pentru ca aluatul se umfla in cuptor..., si taiem feliute de cca 2 cm

Punem feliutele in tava cu hartie de copt si bagam in cuptorul preincalzit la 200 de grade, pentru circa 15 minute, sau depinde cat de rumenite vreti sa fie rulourile. Le asezam pe un platou si le servim caldute...

Va recomand cu caldura sa aveti un paharel de vinut, bere... la indemana.

Pui cu bere, ceapa si sunca

Ingrendiente:

1 pui de 1 kg (sau pulpe inferioare cam 700 g)

700 ml bere (sau 500)

2 lingurite condiment pentru friptura de pui

2 cepe mari

30 g unt (sau ulei)

200 g bacon afumat (sau kaizer)

piper

ulei , aprox 7 linguri

Se spala puiul si se taie bucati.

Ceapa se taie felii mai grosute, kaizerul lamele . Se pune intr-o tigaie putin unt si 3 linguri ulei si se caleste ceapa impreuna cu kaizerul.

Intr-o alta tigaie , mai adanca (poate fi si o cratita) se pune restul de unt si ulei si pulpele (bucatile de pui) condimentate. Se prajesc cateva minute la foc mare, intorcandu-le pe toate partile pana se rumenesc usor. Se adauga ceapa si kaizerul si berea. Se lasa sa fiarba cu capac la foc mic 30-40 min. Incercati carnea cu o furculita , daca mai trebuie sa fiarba mai lasati cat timp este necesar. Se serveste cu mamaliguta sau cartofi piure. Sosul este excelent !

Reclame reusite sau nereusite

Vrem nu vrem de fiecare data cand ne uitam la tv la un film sau la o emisiune vedem si reclame.

Sunt reclame care nu ne plac si ne fac sa schimbam canalul pentru a nu le vedea, dar sunt si reclame pe care le privim cu placere si care ne incanta.

Uneori o reclama bine facuta care atrage ne face sa alegem un anumit produs si atunci acea reclama este cu adevarat reusita.

Una din reclamele care mie imi place este cea de la smantana Tnuva in care un baietel pune smantana in paharul de bere a lui taicaso. :P

Pana si reclamele care nu ne plac sunt utile pentru ca acestea reusesc sa ne faca sa le tinem minte, la fel ca si o melodie care ne deranjeaza si totusi ne ramana intiparita in minte.

Reclamele care sunt nereusite sunt cele care nu atrag deloc atentia si nu le tinem minte nici ca reclame care ne plac, nici ca reclame care nu ne plac.

O zi obisnuita acasa

Intr-o zi in care sunt libera si sunt acasa imi permit sa dorm mai mult dimineata :P, fata de celelalte zile cand trebuie sa ma trezesc la 7. Ma trezesc pe la 9 si nici nu apuc sa fac bine ochisori ca imi vad sotiorul treaz de mult care imi spune ca ii e foameee :). Asa ca ma trezesc cuminte si face ceva de papa pentru micul dejun.
Dupa ce ne umplem burtile, flamande dupa noaptea lunga, trebuie stransa masa si spalate vasele ca dupa fiecare masa.
Ma uit putin la calculator si nu apuc sa mai fac multe prin casa si trebuie facut de papa pentru pranz (iar trebuie sa papam :P).
Abia dupa-masa ma pun sa fac un pic de curatenie (pentru ca imi place cand e curat ), pun hainele la spalat in masina si calc haine.
Si, bineinteles, seara iar trebuie sa papam. Cred ca papam cam mult :P, sau poate suntem in crestere :)).
Daca mai avem chef mergem la o plimbarica de seara sau la un suculet, o bere ceva, daca nu mai avem chef ne punem la tv la un filmulet si ne gandim ce bine ar fi sa fie si maine o zi libera :).

Mi-e dor de vacanta si de soare si abia astept vara :).