Alergatul pe afara de dimineata pana seara si jocurile ne faceau sa mergem cu greu in casa. Mancarea ne era o felie de paine unsa cu dulceata sau cu ce era pe care o mancam tot afara in timp ce ne continuam jocul.
Era destul de greu sa ne gaseasca parintii cand aveau ceva de lucru cu noi sau cand trebuia sa venim la mancare sau seara la somn. :)
Ascunsa, tigle, tara tara vrem ostasi, paradis, intreceri, elastic, carti, sunt doar cateva din jocurile pe care le jucam cu placere.
Eram o gasca de copii destul de mare care abia asteptam sa ne intalnim si sa vedem ce jucam, cum ne impartin, sau cum ne alegem. Fugeam in toate partile si nu oboseam deloc.
Era grozav si distractia era la ea acasa. :)
Afla
aici cand ne mai putem juca la fel ca in copilarie.
aiaiaiiii!!!
RăspundețiȘtergerece fain era cand eram copil
singura grija era sa iti faci temele si atat
in rest nu aveai nici o treaba, erai liber, aveai si timp, si bani, si tot ce aveai nevoie
fotbalul din curtea scolii, sau tenis de masa sau de camp, sau cu piciorul, desenele animate, vacantele la bunici, pescuitul, bataile cu cornete, septica americana, gogosila bunicii, mancarile mamei, un film bun, zecile de carti minunate, prietenii, masinile de jucarie, craciunul, eieieiiiiii
multe ar mai fi sa imi aduc aminte :P
copilaria ocupa un loc special in viata oricarui om. Pe langa joaca, lipsa grijilor, serviciului sau altor "preocupari" de oameni mari, mie imi lipseste cel mai mult din aceasta perioada...mersul la scoala.
RăspundețiȘtergereNu radeti...chiar mi dor de mersul ala la scoala, sa mai aflu ceva nou, sa mai vad ce fac "colegii de suferinta", sa mai inventam o nazbatie sau sa mai trag o miuta prin curtea scolii.
De ce oare cand suntem mici vrem sa fim mari, iar cand ajungem mari, ne dorim sa fim din nou mici?