Schimbarile de zi cu zi

Poate ca nu ne dam seama, dar in fiecare zi se produce cel putin o schimbare in viata noastra. Ori cat de mica ar fi aceasta schimbare ea exista. Si prin aceea ca mai adaugam o zi la varsta pe care o avem si tot inseamna ca a avut loc o schimbare.

Acum cateva saptamani am aflat ca voi fi mamica, ceea ce ma facut sa ma bucur si sa introduc cateva schimbari in viata mea, adica sa am mai multa grija de mine, sa mananc mai sanatos si mai regulat, si bineinteles ca au aparut si unele schimbari pe care nu le pot controla, dar care vin de la sine si sunt normale pentru aceasta situatie.

Asa cum se stie exista schimbari pe care le putem controla sau pe care le introducem noi in viata noastra si exista si schimbari pe care nu le putem controla, dar pe care le putem accepta.

De multe ori ne este greu sa acceptam o schimbare sau sa introducem noi o schimbare in viata noastra, dar cu timpul acea schimbare devine parte din viata nostra si ajungem sa ni se para normal sa fie asa.

Ca in orice lucru, si la o schimbare este bine sa vedem partea buna si sa ne bucuram de aceasta.

5 teorii faimoase: adevarate sau false?

Oamenii invatati din vremuri demult apuse sau mai apropiate de noi, au lansat numeroase teorii spectaculoase care s-au dovedit, in multe cazuri, perfect adevarate. Alteori nu...

Un vis al omenirii inca de la inceputul de secol 20, atunci cand s-au facut si primele experimente, a fost fuziunea nucleara, capabila sa ofere cantitati uriase de energie. Omul a vrut sa reproduca practic ce se intampla in stele, acolo unde atomii fuzioneaza la temperaturi uriase. Problema era tocmai temperatura: pentru a o obtine era necesara prea multa energie iar cea rezultata nu se traducea intr-un randament bun. O intrebare a ajuns sa framante fizicienii si chimistii vremii: oare este posibila fuziunea la temperatura camerei, numita si "la rece"? Raspunsul este da, dar cu conditia existentei unui accelerator de particule, iar costurile sunt iarasi uriase. Nu se merita asemenea constructii si eforturi pentru energia rezultata. Dar fara temperaturi ridicate si acceleratoare?

Ei bine, in 1989, Martin Fleischmann si Stanley Pons dadeau lumea peste cap, afirmand ca au realizat fuziunea la rece trecand curent electric printr-o bara de paladiu introdusa in apa de mare. Se obtinea astfel energie electrica perfect curata, abundenta si ieftina in conditii nu tocmai pretentioase. Interesanta a fost insa evolutia de dupa acest mare "evrika", nimeni nereusind sa reproduca acel experiment. Cercetatori de marca au studiat hartiile celor doi, cazand de acord ca totul este doar o facatura. Prestigioasa publicatie Time avea pe coperta: "Fusion or Illusion?". S-a dovedit a fi illusion, din pacate... Dar in ritmul actual al descoperirilor, nu trebuie sa ne surprinda daca vom avea si fuziune la rece, la un moment dat.

Teoria este momentan iluzorie.

Multi spun ca universul a luat nastere prin Big Bang si de atunci, el se afla intr-o continua expansiune. Einstein a impartasit insa o alta teorie, cea a universului static. Marele savant a sustinut ca universul a fost dintotdeauna la fel de mare si asa va ramane mereu, respectand o constanta cosmica.

Edwin Hubble a studiat corpurile indepartate si a observat ca ele isi schimba culoarea in functie de distanta, virand spre rosu atunci cand se indeparteaza de Pamant. Universul lui Hubble parea intr-o continua expansiune, suntand astfel si condensarea care ar fi condus la o imensa gaura neagra, in cazul admiterii teoriei mai vechi. Pana si Albert a acceptat studiile lui Edwin, dar asta nu inseamna ca, peste ani, un om stralucit nu va putea sa-i contrazica pe toti.

Teoria pare putin probabila, dar sta inca in picioare.

In 1667, Johan Joachim Becher enunta teoria flogisticului, de la termenul grecesc phlogistos, care inseamna inflamabil. Johan credea ca fiecare corp combustibil contine flogistic, o substanta care permite arderea. Phlogiston-ul se elimina dupa ardere si corpul devine "calx", el nemaiputand intretine procesul. Becher a sustinut ca aerul joaca un rol crucial, el extragand flogisticul din corpuri. Cand aerul se satureaza, arderea nu mai e posibila. De asemenea, masa corpurilor se reduce semnificativ.

Teoria a fost infirmata clar in 1753 de catre Mihail Lomonosov, care a studiat oxidarea. Savantul a demonstrat experimental ca masa unui metal ramane aceeasi dupa supunerea la caldura, intr-un vas inchis etans. La expunerea la aer, masa chiar creste si nu scade, cum ar fi trebuit dupa inlaturarea flogisticului. Totul era de fapt clasica reactie de oxidare, cu degajare de caldura.

Teoria a fost... acceptabila la vremea ei, dar falsa in prezent.

De la Aristotel la Thomas Aquinas si pana la filozoful John Locke, se credea ca omul se naste ca un CD blank, fara niciun continut mental, in conceptul tabula rasa. Fara instincte, fara interventia mamei natura inainte de nastere ci numai influenta mediului si experienta dicteaza acumularea personalitatii.

Studiile genomice au infirmat teoria, demonstrand ca unele gene influenteaza clar personalitatea si gemeni crescuti in medii total diferite, cu experiente diferite, au multe trasaturi similare. "Omul este singurul animal la care inteligenta trebuie sa suplineasca lipsa unor instincte si o adaptare insuficienta la lumea vie." (Schopenhauer) Inteligenta se modifica prin interactiunea cu mediul si cu toata experienta generata din interactiuni, insa unele instincte si baze ale personalitatii sunt prezente inca de la nastere.

Teoria pare mai degraba falsa, spre dezamagirea domnului Freud.

Pornita de Franz Joseph Gall in secolul XIX, frenologia sustinea ca morfologia cutiei craniene ofera informatii despre creier, anumite zone fiind corelate cu arii de pe creier raspunzatoare de muzica, citit, calcul matematic, arte si asa mai departe. Gall spunea ca personalitatea fiecaruia este influentata de forma cutiei craniene, care prezinta 27 de proeminente. Savantul desena si zone pentru rautate, sinceritate sau bunatate. De aici si pana la actiunile rasiste ale nazistilor era un singur pas. Aveau un motiv suficient pentru a initia genocidele...

Desigur, frenologia pare astazi o bazaconie, insa Gall are marele merit de a fi enuntat multiple ipoteze care au miscat lumea medicala.

Teoria si-a avut numerosi adepti la vremea ei, dar astazi este infirmata.

4 tipuri de umor

In zilele noastre simtul umorul reprezinta o trasatura importanta pe care o cautam in oameni cu care ne inconjuram. Oare cate femei nu afirma ca ar vrea sa aiba alaturi un barbat care sa le faca sa rada si cati barbati uita de picioare lungi si bust generos atunci cand sunt in compania unei femei amuzante.

Aceasta atitudine fata de simtul umorului ar ridica cateva sprancene ilustre din Antichitate. Spre exemplu grecii antici considerau umorul o reactie agresiva. Prin urmare umorul nu era vazut ca o trasatura pozitiva ci mai degraba ca un defect.

1. Umorul dispretuitor

Caracterizat prin agresivitate, umorul dispretuitor consta in umilirea unei persoane sau a unui grup social. Preferat de comicii de stand-up, acest tip de umor e facut in detrimentul unei parti terte. Dupa cum e de asteptat, astfel de umor prinde foarte bine la toti cei care nu sunt atacati direct.

Cand cei responsabili pentru glume de acest fel sunt luati la intrebari, reactia lor e una standard, “era o gluma”. Astfel se evita asumarea responsabilitatii pentru cele spuse.

Pe scena acest tip de umor e directionat mai ales impotriva figurilor politice sau a vedetelor zilei insa in viata de zi cu zi victimele sunt cel mai adesea oameni ce se invart prin aceleasi cercuri. Umorul de acest tip are un efect negativ asupra tintelor.

2. Umorul liant

Acesta reprezinta o calitate destul de rara. Oamenii care recurg la un astfel de umor reusesc sa animeze atmosfera dintr-o incapere fara a face pe nimeni sa se simta prost. Astfel de persoane sunt in general vazute ca amuzante, bune si capabile sa rada de propriile greseli.

Umorul liant se axeaza pe identificarea si evidentierea similaritatilor dintre oameni ceea ce contribuie nu doar la o atmosfera placuta dar si la o senzatie de unitate.

3. Umor de tipul ‘uraste-ma’

Principala victima a acestui tip de umor e cel care face glumele deoarece ele sunt directionate impotriva sa spre amuzamentul celor prezenti. In grupul de prieteni astfel de persoane sunt adesea vazute drept ‘bufonii’, cei care rad de propria persoana spre deliciul celor ce ii inconjoara.

Un astfel de umor este semnul unei stime de sine scazute. In plus, odata cu trecerea timpului aceasta umilire constanta a propriei persoane poate eroda respectul de sine al persoanei ce il foloseste. Umorul in discutie reflecta de fapt standardele imposibile la care o persoana se supune.

In doze mici unorul de tip 'uraste-ma' poate fi util pentru cel care il face deoarece il ajuta sa se relaxeze si sa isi accepte defectele insa pe masura ce doza creste nu face decat sa arate nevoia de a atrage atentia celorlalti, de a fi in centrul atentiei.

4. Umor ce rade de viata

Acest tip de umor vine din partea persoanelor care nu se iau prea in serios, nici pe ei nici pe ceilalti. Prin urmare pot rade cu usurinta de orice se intampla in jurul lor ba chiar si de propriile actiuni. In plus, umorul devine o modalitatea de a face fata problemelor.

Tintele acestui tip de umor sunt momentele absurde ale vietii, episoadele lipsite de sens, gesturile ilogice sau chiar intamplari hazlii de pe plan personal.

Umorul in care razi de viata e unul cat se poate de sanatos, cel putin asta sustine realizatorul studiului. Accentele ironice fine si replicile istete ajuta persoana care recurge la ele sa treaca razand peste problemele cu care se confrunta.

Concursurile de sarituri pentru iepuri cuceresc Marea Britanie

Iepurii din Marea Britanie si-au gasit o noua ocupatie, inedita si amuzanta: participa la concursuri de sarituri, sub indrumarea stapanilor ce ii ajuta pe urecheati sa-si redescopere latura "saltareata", prin antrenamente riguroase si multe cuburi de zahar.

Primul club oficial de sarituri cu iepuri din Marea Britanie, Rabbit Jumping UK, le-a deschis britanicilor apetitul pentru inditele curse cu obstacole destinate exclusiv iepurilor, scrie The Telegraph.

Concursurile de genul acesta sunt foarte populare in Scandinavia, unde crescatorii de iepuri au inceput inca din anii '70 sa-si puna animalele la incercare, in clipa de fata existand nu mai putin de 50 de cluburi antrenate in competitii nationale si mondiale.

Primul club de sarituri de iepuri din Marea Britanie a fost deschis anul trecut, iar membrii sai pot concura acum cu cei mai titrati atleti necuvantatori din lume, in competitiile oficiale.

Iepurii se pot intrece in mai multe probe, in functie de aptitudini si de talie, cele mai cunoscute dintre acestea fiind saritura in lungime si in inaltime, precum si un traseu cu obstacole, ce ar corespunde alergarii de garduri.

Animalele sunt antrenate zilnic de stapanii lor, iar fiecare saritura este "motivata" cu ajutorul cuburilor de zahar, iepurii fiind in stare sa sara chiar si un metru inaltime, pentru rasplata dulce.

Iepurasi saltareti - gamato.ro

Gandirea pozitiva a unui roman :D

Sunt recunoscator:
Sotiei care sforaie toata noaptea,
Pentru ca doarme acasa cu mine si nu cu altcineva!

Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi.

Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sunt angajat.

Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni.

Hainelor care sunt putin cam stramte,
Pentru ca inseamna ca am destul de mancare.

Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui.

Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.

Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvantului.

Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport.

Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.

Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de imbracat.

Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu.

Soneriei care ma trezeste in zorii zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.

Topul pacalelilor

Cele mai reusite farse de 1 aprilie au pacalit milioane de creduli. Spaghetti care cresc in copaci sau hamburgerii pentru stangaci sunt doar doua exemple dintre cele mai reusite pacaleli ale tuturor timpurilor realizate de presa internationala. Insolitul clasament a fost intocmit de Muzeul Pacalelilor din San Diego, California si dat publicitatii in ajun de 1 aprilie. Criteriile luate in considerare au fost notorietatea farsei, absurditatea si numarul celor pacaliti.

Locul intai a fost adjudecat, fara drept de apel, de o emisiune a BBC din 1957 despre recolta de spaghetti din acel an a taranilor elvetieni.

Gratie iernii blande si a eliminarii gandacului de spaghetti, a spus prezentatorul, agricultorii elvetieni se lauda cu o recolta exceptionala, ce-i drept nu chiar pe masura celor din Italia, carora „multi telespectatori le-au admirat probabil plantatiile de spaghetti”.

In sprijinul acestor afirmatii au fost prezentate imagini cu fermierii culegand macaroanele din copaci. Sute de cetateni au sunat la postul respectiv intreband cum pot sa cultive spaghetti. In disperare de cauza, realizatorii le-au spus sa planteze o mladita intr-o cutie de conserve si sa astepte.

Pe locul doi s-a clasat farsa celor de la revista „Sports Illustrated” care, in 1985, relata despre un jucator de baseball, proaspat achizitionat de New York Mets. Articolul afirma ca respectivul poate arunca mingea cu o viteza de 200 de kilometri la ora, gratie unei tehnici invatate intr-o manastire tibetana.

Televizor color cu ciorap in cap

In 1962, in Suedia exista un singur canal de televiziune, care emitea in alb-negru. In jurnalul de stiri din 1 aprilie a aparut un expert al postului care i-a anuntat pe telespectatori ca, gratie unei noi tehnologii, vor putea viziona emisiunile color tragand un ciorap de nylon peste ecran.

Urmatorul loc ii revine retelei americane de fast-food Taco Bell care, in 1996, a anuntat ca a achizitionat Liberty Bell din Philadelphia, clopotul simbol istoric al independentei, care va fi rebotezat Taco Liberty Bell. Lumea a fost atat de scandalizata incat chestiunea s-a discutat si la conferinta de presa de la Casa Alba.

In 1977, cotidianul britanic „The Guardian” si-a bagat in ceata cititorii, publicand un supliment pe sapte pagini dedicat aniversarii a 10 ani de independenta a inexistentei republici San Serriffe din Oceanul Pacific.

In 1998, lumea stiintifica a fost bulversata de informatia, aparuta intr-o revista serioasa, cum ca statul Alabama a votat rotunjirea numarului Pi de la 3,14 la 3.

Celebrul lant de restaurante Burger King a cumparat in 1998 o pagina intreaga de publicitate in „USA Today” in care relata despre noul produs - burgerul pentru stangaci, in care condimentele au fost rotite la 180 de grade.

„Discover Magazine” a anuntat in 1995 ca respectatul biolog Aprile Pazzo („Nebun de aprilie” - in italiana) a descoperit in Antarctica un animal care vaneaza pinguini forand copci in gheata gratie unor placi termice de pe cap.

In 1976 un astronom britanic a anuntat la radio ca, din pricina unui aliniament nemaiintalnit al planetelor, la ora 9.47 atractia gravitationala va fi scazuta, si oricine va putea experimenta o senzatie de plutire daca sare in sus in acel moment. Inutil de spus ca sute de oameni au sunat sa relateze ca s-au simtit incredibil.

Legile lui Murphy sau Wikipedia ghinionului

Legile lui Murphy nu sunt pesimiste. Faptul ca orice poate sa mearga prost daca exista cea mai mica posibilitate ca lucrurile sa mearga asa, nu trebuie sa ne descurajeze. E o lege a naturii. Nu noi suntem ghinionisti, ci pur si simplu asa e viata. A inceput sa ploua exact in ziua in care ti-ai spalat masina? A incetat ploaia exact dupa ce ti-ai cumparat umbrela? A cazut felia de paine si a aterizat pe partea unsa cu unt? Daca vi se intampla toate acestea nu inseamna ca sunteti ghinionist. Pur si simplu, toate lucrurile se supun legilor lui Murphy, care par a fi niste legi firesti.

Cum a aparut...

Se pare ca numele de „Legea lui Murphy" provine de pe vremea unor experimente facute in anul 1949 la baza Fortelor Aeriene Edwards din Murdoc, California, in timpul unui proiect denumit MX981. Seful proiectului era un colonel, J. P. Stapp, iar acolo se experimentau efectele prabusirii avionului pe o pista din North Base. Participau si firmele Northrop Aircraft si Aero Medical Lab. Unul dintre inginerii de la Wright Field Aircraft era capitanul Edward Aloysius Murphy Jr. In timpul experimentului aparea mereu o eroare, ceea ce l-a facut pe Murphy sa remarce cu privire la tehnicianul vinovat de eroare: „Daca e vreo posibilitate sa o faca prost, o va face!". Peste vreo doua saptamani, Colonelul Stapp afirma intr-o conferinta de presa ca rezultatul experimentului a fost datorat credintei ferme in Legea lui Murphy si a efortului constant din partea echipei de a contrazice legea. Asa s-a lansat „Legea lui Murphy".

In lunile care au urmat, presa a asigurat o raspandire a „legii lui Murphy" si apoi a diferitelor ei variante si aplicatii. Aceasta a asigurat, asadar, istoria uneia dintre cele mai cunoscute legi naturale. Numerosi specialisti au creat legi ce le poarta numele, legi ce sintetizeaza o experienta intr-un domeniu anume sau surprind paradoxurile vietii cotidiene. Legile lui Parkinson, legile lui Peter, legile lui Finagle sunt la fel de celebre ca cea a lui Murphy. Acestea au fost inglobate ca atare in volumul care circula sub titlul de „Legile lui Murphy".

Legile lui Murphy

• Cand lucrurile merg prost undeva, au tendinta sa mearga prost oriunde.
• Cand sefii vorbesc despre cresterea productivitatii, niciodata nu se refera la ei insisi.
• Nu fi de neinlocuit. Daca nu poti fi inlocuit, inseamna ca nu poti fi nici promovat.
• Accidentele au loc atunci cand doi oameni incearca sa fie destepti simultan.
• Un birou curat este semnul unui sertar de birou indesat.
• Un elefant este un soarece construit conform indicatiilor guvernului.
• Doar pentru ca esti paranoic nu inseamna ca ceilalti nu sunt hotarati sa-ti faca felul.
• Este mai usor sa lupti pentru principiile tale decat sa te ridici la inaltimea lor.
• Teoria este sprijinita atat timp cat sunt asigurate fondurile.
• Daca nu reusesti de prima oara, distruge orice dovezi ca ai incercat.
  
• A gresi este uman, dar pentru a incurca lucrurile complet, iti trebuie un computer.

Fericirea nu se vinde în piaţă

Am gasit in Jurnalul National un interviu, cu Sebastian Papaiani, care mi-a placut mult asa ca o sa postez cateva fragmente din acest interviu.

Sebastian Papaiani: "Fericirea nu se vinde în piaţă"

Jurnalul Naţional: Jucaţi în "Secta femeilor" la Nottara, un spectacol aniversar care, de asemenea, v-a fost dedicat. A fost un moment special pentru dvs...
Sebastian Papaiani:
Gândul meu a fost în cu totul altă parte, nu la spectacolul aniversar, ci la spectacolul în sine. Şi am avut aceleaşi gânduri pe care le-am avut şi înaintea altor spectacole. Gânduri de teamă, de trac (...). Spectacolul este despre dorinţa de îmbogăţire care traversează pentru unii oameni un drum foarte păcătos, începând cu minciuna, cu furtul, cu înşelătoria. Se spune că, în faţa banilor, toţi suntem egali şi toţi suntem nebuni. Eu, Papaiani, nu sunt nebun. Nu cred ce spun ăştia, că toţi ne aplecăm în faţa banului. Eu nu mă aplec. Nu-mi trebuie. Am altceva în faţă căruia mă aplec. Sentimentul de iubire, bunul gând, prietenia. Astea sunt emoţionante. Banul este pentru mine un mijloc de trai. Un microb. O boală de care nu poţi scăpa şi nici nu te poţi trata, pentru că ai nevoie de el.

V-ar fi plăcut să fiţi bogat? Sau... mai bogat?
Poate... ca să dau şi altora. Sunt altruist. Sunt iubitor de oameni. Când ştii că fără ei nu poţi trăi. Şi ăsta este cel mai frumos lucru. Să iubeşti...

De unde aţi moştenit sensibilitatea aceasta?
De la viaţă, cred. Mai ales în perioada asta...

De ce mai ales în această perioadă?
Păi dacă muncesc şi încă nu ştiu cum am muncit. Eu am făcut teatru cu profesori care credeau în profesia asta. Profesia asta nu se făcea pentru bani. Şi nici atunci profesorii nu aveau salarii mari. Dar erau iubitori. Şi convingători. Făceau din teatru o fiinţă de care tu te apropiai cu sfinţenie.

Acum nu mai este aşa?
Nu cred. Pentru că se vorbeşte urât în scenă. Se înjură în altarul ăsta, unde actorul trebuie să se şteargă pe picioare înainte să de a intra. Eu aşa am învăţat. Şi probabil de aici mă sensibilizează când lucrurile sunt fuşerite. Dar probabil că sensibilitatea vine şi de la familia numeroasă pe care am avut-o şi care era mai mult compusă din fete. Ştiţi, omul se naşte puţin brutal. Se zbate când iese de acolo de unde iese, mama împinge cât poate ca să-l scoată, deci naşterea este dureroasă şi brutală. Şi, dacă îl creşti tot aşa, pe la 14 ani copilul ajunge la şcoala de corecţie. Dacă-l sensibilizezi explicându-i ce e bine şi ce e rău, atunci câştigi ceva. Dar poate pierzi altceva. Duritatea. Uneori trebuie să fii Titi Duru, cu toate că eu nu procedez aşa. Nu am împins niciodată pe nimeni ca să trec în faţă. Aşa am fost crescut. Eu nu pot spune Papaiani, Ionescu, Popescu, Dumitrescu au fost la meciul de fotbal. Eu zic Popescu, Ionescu, Dumitrescu şi cu mine am fost la meciul de fotbal. Nu mă pun în faţă niciodată. .......

Sunteţi credincios?
Sunt, de ce nu!? Nu-mi place să vorbesc despre mine, dar trebuie să mă sprijin de ceva. Nu pot să cred că în lumea asta am fost făcut să fiu total independent de ce este în jurul meu. Nu sunt un habotnic. Am avut libertatea de a gândi, mi-e frică, sunt laş, am cam toate relele unui om normal, zic eu. Marele Moisil (n.r. ­ Grigore Moisil), sărmanul, când a fost întrebat dacă bea a spus... "daaa, beau". Era la radio. "Şi ce beţi?" "Coniac" "Şi cât beţi?" "Până mă îmbăt." "Cum, vă îmbătaţi?" "Daaa. Când beau, în mine se naşte un alt om, care şi el la rândul lui vrea să bea şi, uite aşa, bând toţi oamenii din mine, mă îmbăt şi eu."

Dumneavoastră beţi?
Beau. Mai mult bere. Beau de supărare câteodată, să uit. Este un fel de eschivă. Să nu mă mai gândesc la problema care m-a supărat.

Dar ce vă supără cel mai tare?
Minciuna. Nu mă puneţi în faţa unei minciuni, că nu ştiu s-o apăr. În clipa când mint, eu mă fac roşu la faţă. Eu nu am copiat în viaţa mea la şcoală, pentru că mă făceam roşu.

Sunteţi fericit?
În etape. Fericirea este ca mărţişorul. E mic şi, pentru persoana care-l primeşte, foarte preţios. Eu am fericiri de-astea mici, ca mărţişorul. Mă bucur de orice. Nu am o fericire de aici până înconjor pământul. Fericirea e făcută din bucăţele. Eşti fericit din nimicuri până la urmă. Cum e şi nevastă-mea. Îi dau un obiect cât de mic şi se bucură, îl pune în faţă să-l vadă lumea... Astea-s bucuriile. Dar nici n-am căutat-o, aşa, cu lumânarea. Fericirea nu se găseşte în piaţă, de vânzare. Nu m-am întrebat niciodată dacă sunt sau nu. Cred că fericirea ne-o facem, într-un fel, noi. Dar trebuie să vină un ceva peste tine, o nenorocire. Cât de bogat sau de sărac ai fi, boala nu te iartă. Cum suntem unii dintre noi, bolnavi de talent. Eu, oricâte medicamente am luat, nu m-am putut vindeca. Glumesc...

Primavara

Primavara
George Toparceanu

Dupa-atata frig si ceata
Iar s-arata soarele.
De-acum nu ne mai ingheata
Nasul si picioarele!

Cu narcisi, cu crini, cu lotusi,
Timpul cald s-apropie.
Primavara asta totusi
Nu-i decat o copie.

Sub cerdac, pe laurusca,
Cum trecura Babele,
A iesit un pui de musca
Sa-si usuce labele.

Pasarile migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gazele depun la soare
Oua microscopice.

Toata lumea din ograda
Canta fara pauza.
Doi cocosi se iau la sfada
Nu stiu din ce cauza.

Un curcan sta sus, pe-o barna,
Nu vrea sa se bucure.
Motul rosu ii atârna
Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, batranul, n-are
Cu ce roade oasele.
Ca de cand cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru cate-a tras, sarmanul,
Cui sa ceara daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit sa miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Si-a-nceput sa-l scuture…
Peste toata harmalaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alaturi salta
Doua fete vesele…
Zau ca-mi vine sa-mi las balta
Toate interesele!