Solstițiu de vară

Ce este solstitiul de vara

Pamantul executa atat o miscare anuala de revolutie in jurul Soarelui, cat si o miscare diurna de rotatie in jurul axei polilor terestri. Axa polilor Pamantului nu este constant perpendiculara pe planul orbitei Pamantului. Datorita acestui fenomen, cele 2 emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal in decurs de un an, fapt ce genereaza la latitudinile medii inegalitatea zilelor si a noptilor, precum si succesiunea anotimpurilor.

Dupa momentul solstitiului de vara, durata zilei va incepe sa scada, iar a noptii sa creasca, timp de 6 luni, pana la 21 decembrie, momentul solstitiului de iarna. In emisfera sudica a Pamantului fenomenul se deruleaza in sens invers.
Traditia solstitiului de varaAtotputernicia Soarelui de la solstitiu se celebreaza, la romani, prin focurile de Sanziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Incinsi cu brauri de pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri care ar fi sa vie.
Din cele mai vechi timpuri, solstitiul de vara a constituit un mare prilej de bucurie si sarbatoare, fiind legat de momentul strangerii recoltei. In timp, Noaptea de Sanziene- cum este denumita in folclorul romanesc - a devenit o serbare populara, cu caracter traditional, ce se desfasoara diferit in functie de tara respectiva si chiar de regiunea respectiva.
Sanzaienele – focurile magice Traditia si superstitiile au radacini stravechi, fiindca cea mai lunga zi a anului a fost considerata punct de balanta, de rascruce, de schimbare a anului, cand exista un anume moment in care toate stihiile stau in cumpana, o zi a absolutului inscrisa sub semnul focului care este simbolul soarelui.

Pentru aceasta in cinstea ei se aprindeau focuri uriase - replica terestra a soarelui, pe culmile dealurilor. Se credea ca cine va trece prin foc sau va sari peste el in aceasta noapte se va purifica si intregul an care urmeaza va fi aparat de duhurile rele, de boli, de molime si va fi fericit.

Traditia aceasta care exista si acum in tarile Europei Centrale si de Nord dateaza de secole, cu mult inaintea crestinismului.

Vechii celti serbau intre 20 si 23 iunie solstitiul, aducand in acest fel multumiri zeitei Litha care asigura fertilitate, bogatie, putere si ordine. Vechii germani, aprindeau focuri pe munte si rostogoleau la vale roti aprinse care simbolizau soarele si pe zeul lor Wotan, in acelasi timp ele avand rolul sa puna pe fuga spiritele rele.